Titlul postarii mele de azi este unul fericit: ce as face nu ce trebuie sa fac. Dar fiind sincera trebuie sa recunosc ca m-am gandit de cateva ori la chestia asta cu toata seriozitatea si mi-am dat seama ca ar fi cativa pasi pe care are trebui sa-i am in vedere pentru a nu ajunge in depresia specifica unui astfel de moment.
Ideal ar fi ca din fiecare suma pe care o castigi lunar sa pui deoparte pana la 6 salarii nete, pentru cazul in care ramai fara job, pentru a avea cu ce-ti plati obligatiile lunare, iar perioada este aleasa asa pentru ca asta e perioada medie in care iti gasesti un job.
Dar sa spunem ca nu ai avut posibilitatea, din pacate patura mijlocie din Romania nu prea reuseste sa puna ceva deoparte, una pentru ca noi romanii nu prea avem acest cult( cantecele noastre populare proslavesc cheltuirea ultimului leut la birt pe bautura care te face sa uiti de necazuri :)), iar pe de alta parte noi avem preturi europene, nu si mijloace de trai europene.
Asa ca intr-o buna zi ti se spune: "Ne pare rau, dar va trebui sa incetam colaborarea!", poate cu un preaviz, dar sincer nu e obligatoriu. Primul pas aici incepe: ar trebui sa te pregatesti psihologic, nu ceda primelor ganduri care-ti spun ca nu vei mai gasi niciodata un job ca ala pe care l-ai pierdut. Literatura motivationala abunda de exemple pe domeniul asta si ne invata ca ar trebuie sa privim totul ca o aventura. Dar acu hai sa fim sinceri tu aveai si asa datorii de la un salariu la altul, acum perspectiva ca nu mai ai un venit sigur de luna viitoare, ai familie, unul sau mai multi copii, deja aveai o viata aventuroasa tare. Dar sub nici o forma nu trebuie sa disperi.
Aici intervine o etapa care odata castigata ai toate sansele de reusita: cautarea informatiilor cu posibilitatea de angajare. Aici exista riscul de a fi prea pretentios sau prea blazat. Eu personal am experienta blazarii, in sensul ca am acceptat candva un job care mi-a adus mai mult deservicii. Eram in vacanta din anul 3 de facultate si eram disperata sa ma angajez. Cautarea pentru mine a durat maxim o zi pentru ca am gasit un job de vanzatoare( job specific la acea vreme) la un magazin care abia se deschidea. M-am dus acolo am inceput sa muncesc la curatenie, mai erau vreo 3 colegi, 2 baieti si 1 fata. Toate astea fara sa ma interesez ce program este, care erau exact atributiile mele. La sfarsitul zilei am aflat ca era program 12 ore lucrate si 24 ore libere, adica munceam zi lumina mai pe romaneste. Nici nu am sa va zic suma ca mi-e rusine. Era derizorie si pentru timpul ala( prin 2004). Credeti ca am plecat ? Nu! Cum sa ma fac de ras si sa renunt, alta prostie specific romaneasca, obisnuiti sa avem un job pana la pensie. Am stat vreo 7 luni, timp in care am pierdut un semestru la facultate si implicit bursa de studiu, care mai completa frumos veniturile, avand in vedere nevoile mele nu foarte mari pe atunci. Concluzia la acest episod este ca daca esti disperat accepti joburi de doi lei pentru care e posibil sa trebuiasca sa cheltui mai mult decat poti castiga.
Dar la extrema este dorinta unui job mai bun decat poti oferi tu ca si individ, aici referindu-ma din toate punctele de vedere. Daca pot reprosa ceva scolii romanesti, dar mai greu fiindca nu am dat un leu, nici macar pe facultate, este ca nu te ajuta sa-ti cunosti valoarea. Ca sa fiu sincera cand am terminat facultatea ma simteam mai nestiutoare ca atunci cand am inceput liceul. Ai un feeling fain ca esti absolvent, dar cand te intreaba lumea ce stii exact sa faci sau care crezi ca este plusul tau, te blochezi si ramai asa cu un nod in gat, pentru ca te simti ca un farsor care este pe punctul de a fi prins. Iar de la a nu-ti cunoaste valoarea pana la rateul obtinerii unui job bun, pe care il meriti cu siguranta, este un sfert de pas :).
Dupa ce ai stabilit clar ideile tale despre un job bun si le-ai corelat realist cu ce poti oferi, cauta variante peste tot: ziare, internet, reteaua PCR( pile, cunostinte si relatii) care de multe ori e cea mai puternica si nu trebuie sa ne gandim ca e o forma de nepotism neaparat.
In acelasi timp ar trebui sa te gandesti cum poti investi in tine. Citeste, acum ai timp, de preferat informatii care te pot ajuta pentru gasirea unui job, iar gandirea trebuie sa o pastrezi concentrata pe aceasta problema.
Foarte important este ca trebuie regandite cheltuielile personale si cele familiare, dar fara nervi si reprosuri pentru ca pana la destramarea cuplului in situatii de genul asta este o cale foarte scurta. Dealtfel in momentele astea poti vedea cine iti este alaturi cu adevarat.
Napoleon Hill spunea ca momentele de criza sunt o sursa inepuizabila de binefaceri. Acum nu stiu daca filozofia americana se potriveste cu cea romaneasca, dar stiu sigur ca in momente de criza nu foloseste la nimic sa fii crizat.
In momentul de fata eu personal ma pregatesc sufleteste pentru ce va fi si am inceput sa investesc in mine mai mult decat o faceam acum 1 an. Inca nu am reusit nici sfert din sfert, dar am inceput si am de gand sa o tin tot asa!
Cu drag,
Anqi
La un moment dat fiecare dintre noi a citit o carte, a vazut un film a caror personaje aveau rolul unor oameni care, desi treceau prin momente grele sau din contra momente foarte frumoase, faceau mereu ceea ce era potrivit si totul se termina cu happy end. Probabil si cultura consumerista in care dorim cu totii sa vedem numai fete fericite la final ne facem sa vrem acelasi lucru si in vietile noastre de zi cu zi. Dar uite ca in realitatea nu prea putem vorbi de un final la propriu decat atunci cand murim, si acele momente fericite sau nu au o durata determinata de timp . Dar ceea ce avem in comun cu personajele de film sau carte este ca toti facem niste alegeri.
