Ai voie sa te relaxezi!!!!

Nu stiu voi cum treceti peste tot ce se intampla in jur, dar eu recunosc ca imi este din ce in ce mai greu sa nu fiu pesimista. Cu greu ma trezesc si sa ma apuc de treburile zilnice. Poate sufar de o criza de demotivare. Posibil, dar cred ca problema mea ca a multor oameni pe care ii observ este ca am uitat ca avem niste limite. In ultima perioada am citit tot felul de chestii apropopo de motivatie, time management si mai nou am dat peste nenea Timothy Ferriss, care iti poate da peste cap toata viata daca il iei in serios. Vi-l recoman macar ca si diversificarea experientei personale.
Unde vreau sa ajung este ca am uitat ca sunt om cu sentimente si cu dorinte care ma pot nauci si care nu-mi vor da pace sa merg ca un robotel dupa program. Asa ca am vreo saptamana de cand corpul meu s-a intors impotriva mea si nu vrea sa mai reactioneze pentru a ma ajuta sa ma tin de program, da vorbesc serios ma saboteaza!!! I-am impus un program de trezit, de scris articole, cautat materiale, citit, treburi casnice, program de joaca cu fiica mea, timp de vorbit la telefon cu prieteni si  rude, intalniri, vizite, cumparaturi, etc. Cred ca ati sesizat, daca nu va spun eu ce n-am facut : nu am stabilit program de relaxare, lasam la o parte cele 7-8 ore de somn pe noapte( absolut firesti)! Asa ca de vreo cateva zile nu ma mai pot ridica imediat din pat, nu mai am idei si ma misc ca un zombi. Abia reusesc sa scriu si aceste cuvinte!!!!
Personal sunt obsedata de time management, daca as putea le-as face la toti program, dar asa ceva este imposibil, urasc oamenii prosti si sa intarzii, si din disperarea asta de a ma schimba intr-un robotel, mi-am pierdut momentan si capacitatea de a scrie, de a faca o poveste in jurul unor subiecte preferate pentru mine.
Am realizat sursa neputintelor mele recente datorita unei prietene dragi mie care dupa ce m-a ascultat cum ma plang ca nu ma pot trezi la cutare ora si nu mai pot face aia si aia, mi-a replicat sec: "Dar de ce nu te odihnesti mai mult? De ce e musai sa te scoli asa dimineata, mai ia o pauza!" Am ramas ganditoare si m-a socat sentimentul pe care l-am avut atunci, acela ca nu puteam concepe ca trebuie sa pierd timpul odihnindu-ma! Nu ma intelege-ti gresit nu am fost cea mai harnica persoana, dar mi-am descoperit o noua vocatie si in dorinta mea de a fi cat mai motivata m-am lasat absorbita de toata munca asta de a ma autoeduca, incat am uitat ca pot si ca trebuie sa iau si pauze, ca e firesc sa mai si lenevesc, ca nu trebuie sa ma  simt vinovata de asta!!

Si pentru asta va ofer un mic ajutor:)

Cu drag,

Anqi