In ultima perioada aud tot mai des cuvantul PASIUNE, care poate insemna interesul deosebit pentru o anumita activitate sau sentimentul de natura erotica. Dar eu nu am de gand sa dezbat chestiuni ce tin de eros, pe mine ma fascineaza mai ales daruirea unor oameni pentru ceea ce le place: acei nebuni frumosi care isi dau banii din buzunar, timpul liber si toata atentia pentru a face ce le place. Unii au sansa sa si traiasca din asta si fac bani suficienti cat sa fie propriul patron.
Foarte mult timp am incercat sa realizez ce pasiune am eu, am incercat diverse activitati, dar nimic nu ma captiveaza total ca scrisul. Da! Pot spune ca asta e pasiunea mea, pe viitor imi doresc sa ajung sa traiesc din asta. Dar asta e alta poveste si deocamdata nu este cazul sa vorbesc mai mult.
Dorinta de a-mi cauta o pasiune mi-a fost inspirata de cineva, care este cu adevarat pasionat de ce face avand in vedere ca a luat-o de nenumarate ori de la capat cu aceiasi dorinta de a reusi, iar daca ai sansa( sau nesansa dupa gustul fiecaruia) sa-l provoci la o discutie legata de ceea ce-i place iti vorbeste ore in sir fara sa simta vreo urma de oboseala. Dar ce este mai frumos la acest om este ca iti impartatesste cu mare drag ce stie, pentru a reusi si tu in aceasta pasiune. M-am hotarat sa scriu despre el pentru ca stiu sigur ca nu va citi postarile mele prea curand pentru ca nu este prea pasionat de asa ceva.
Omul de care v-am vorbit mai sus este tatal meu, un om obisnuit cu o pasiune deosebita pentru albine. Apicultura este o munca grea care presupune rezistenta la intepaturile lor care pot fi si daunatoare, trebuie sa investesti constant pentru a avea rezultate si partea cea mai importanta la ele ( recoltarea mierii) se face in perioada cea mai calduroasa a anului. L-am vazut an dupa an de 20 de ani incoace cum a crezut in stupina lui si a adus-o la viata de cel putin 3 ori pana acum( pentru ca i-au murit pe timpul iernii totii stupii aproape) in ciuda descurajarii de moment. Eu stiu cu ce se manaca exact munca in stupina pentru ca am lucrat si eu cot la cot cu el o perioada, acum nu mai pot face asta din motive obiective. Am incercat sa inteleg placerea de a lucra in stupi cu masca aceea sufocanta pe fata, cu fumul pentru ametit albinele, caldura si bazaitul albinelor suparate, dar nu am reusit cu adevarat niciodata. Am avut o singura clipa in care am inteles in parte, cand fiind undeva in pastorala( deplasare stupinei in alta parte decat vatra de baza) eram pe o zona de campie si venea o boare de vant racoros peste masca care ma strangea, albinele zumzaiau in jurul meu si acela intr-adevar a fost un moment perfect, dar restul e foarte greu sa-ti placa.
Se spune despre stupari ca sunt zgarciti, in parte e adevarat mitul, dar are si o logica: albinele strang pic cu pic sa ajunga la o cantitate de miere deosebita si de asta stuparii le pretuiesc munca, iar un alt obicei este ca atunci cand dai cuiva miere sa nu o dai gratis, ci sa ceri macar un banut ca sa fie rasplatita munca grea a albinelor.
Cuvintele de sus sunt doar o parte din istoria acestei pasiuni, dar cred ca am scris esentialul si va doresc sa va descoperiti pasiunea si sa o urmati cu toata puterea voastra interioara.
Cu drag,
Anqi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu