Mi-a venit zilele trecute in minte o noua traznaie: ce s-ar intampla daca nu ar mai fi banii? Ma refer la modul disparitiei acestui etalon. Cu ce am ramane?
Sunt multi oameni, de altfel asa a fost omenirea de la inventarea banilor, care impun celorlalti un drept de a fi respectati doar din prisma banilor pe care ii au. Si vin eu acum cu traznaia mea si spun ce face insul cu pricina daca dispar banii, cu ce mai iese in fata?
Raspunsul: cu nimic, daca nu a fost istet si nu a folosit banii pentru a dobandi experiente care sa-l ajute mai departe. O astfel de experienta te invata ca e bine uneori sa mai faci si munca de jos ca sa ajungi sus iarasi, daca nu stii ca poti si sa cazi, nu o sa stii sa te ridici!
Am citit recent un articol apropopo de pretul legumelor si cresterile astea continue de preturi si am ajuns la concluzia ca ar fi cazul sa ne regandim vietile undeva cu terenuri agricole sau sa cautam variante de a cultiva cartofi prin ghivece pe balcon. Nu glumesc cand am scris ultimele cuvinte.
Da, poate ar fi timpul sa mai uitam de cumparatul asta de toate pentru toti, mai tineti de banii si sanatatea voastra, pe care v-o ruinati muncind pentru ei, si cautati alternative mai ieftine si mai sigure pe termen lung.
Nu mai putem fara sampoane de o anumita firma, nu mai putem fara o marca de periute de dinti, fara un gel, crema de fata de ochi, de nas, de picioare, de maini, de corp, solutii de curatare din ce in ce mai toxice, detergenti pentru rufe colorate, pentru rufe albe, pentru rufe negre, etc... si banii zboara, zboara ca in reclama cu puiul :). Apropo la ce dumnezeu iti trebuie o masina de spalat vase la o familie de 3-4 insi? Ca vad ca se face reclama intens la subiectul asta.
Nu ma intelegeti gresit, nu m-a ofticat ceva anume si gata m-am pus pe scris, pur si simplu fac o constatare, toti ne plangem ca nu mai ajung banii, dar nici nu renuntam la mofturi.
Si cred cu toata taria ca acest secol trebuie dedicat vietii interioare a omului, o schimbare de mentalitate in privinta modului de a trai.
Cu drag,
Anqi
marți, 29 mai 2012
vineri, 25 mai 2012
Ce as face daca as ramane fara job!
Titlul postarii mele de azi este unul fericit: ce as face nu ce trebuie sa fac. Dar fiind sincera trebuie sa recunosc ca m-am gandit de cateva ori la chestia asta cu toata seriozitatea si mi-am dat seama ca ar fi cativa pasi pe care are trebui sa-i am in vedere pentru a nu ajunge in depresia specifica unui astfel de moment.
Ideal ar fi ca din fiecare suma pe care o castigi lunar sa pui deoparte pana la 6 salarii nete, pentru cazul in care ramai fara job, pentru a avea cu ce-ti plati obligatiile lunare, iar perioada este aleasa asa pentru ca asta e perioada medie in care iti gasesti un job.
Dar sa spunem ca nu ai avut posibilitatea, din pacate patura mijlocie din Romania nu prea reuseste sa puna ceva deoparte, una pentru ca noi romanii nu prea avem acest cult( cantecele noastre populare proslavesc cheltuirea ultimului leut la birt pe bautura care te face sa uiti de necazuri :)), iar pe de alta parte noi avem preturi europene, nu si mijloace de trai europene.
Asa ca intr-o buna zi ti se spune: "Ne pare rau, dar va trebui sa incetam colaborarea!", poate cu un preaviz, dar sincer nu e obligatoriu. Primul pas aici incepe: ar trebui sa te pregatesti psihologic, nu ceda primelor ganduri care-ti spun ca nu vei mai gasi niciodata un job ca ala pe care l-ai pierdut. Literatura motivationala abunda de exemple pe domeniul asta si ne invata ca ar trebuie sa privim totul ca o aventura. Dar acu hai sa fim sinceri tu aveai si asa datorii de la un salariu la altul, acum perspectiva ca nu mai ai un venit sigur de luna viitoare, ai familie, unul sau mai multi copii, deja aveai o viata aventuroasa tare. Dar sub nici o forma nu trebuie sa disperi.
Aici intervine o etapa care odata castigata ai toate sansele de reusita: cautarea informatiilor cu posibilitatea de angajare. Aici exista riscul de a fi prea pretentios sau prea blazat. Eu personal am experienta blazarii, in sensul ca am acceptat candva un job care mi-a adus mai mult deservicii. Eram in vacanta din anul 3 de facultate si eram disperata sa ma angajez. Cautarea pentru mine a durat maxim o zi pentru ca am gasit un job de vanzatoare( job specific la acea vreme) la un magazin care abia se deschidea. M-am dus acolo am inceput sa muncesc la curatenie, mai erau vreo 3 colegi, 2 baieti si 1 fata. Toate astea fara sa ma interesez ce program este, care erau exact atributiile mele. La sfarsitul zilei am aflat ca era program 12 ore lucrate si 24 ore libere, adica munceam zi lumina mai pe romaneste. Nici nu am sa va zic suma ca mi-e rusine. Era derizorie si pentru timpul ala( prin 2004). Credeti ca am plecat ? Nu! Cum sa ma fac de ras si sa renunt, alta prostie specific romaneasca, obisnuiti sa avem un job pana la pensie. Am stat vreo 7 luni, timp in care am pierdut un semestru la facultate si implicit bursa de studiu, care mai completa frumos veniturile, avand in vedere nevoile mele nu foarte mari pe atunci. Concluzia la acest episod este ca daca esti disperat accepti joburi de doi lei pentru care e posibil sa trebuiasca sa cheltui mai mult decat poti castiga.
Dar la extrema este dorinta unui job mai bun decat poti oferi tu ca si individ, aici referindu-ma din toate punctele de vedere. Daca pot reprosa ceva scolii romanesti, dar mai greu fiindca nu am dat un leu, nici macar pe facultate, este ca nu te ajuta sa-ti cunosti valoarea. Ca sa fiu sincera cand am terminat facultatea ma simteam mai nestiutoare ca atunci cand am inceput liceul. Ai un feeling fain ca esti absolvent, dar cand te intreaba lumea ce stii exact sa faci sau care crezi ca este plusul tau, te blochezi si ramai asa cu un nod in gat, pentru ca te simti ca un farsor care este pe punctul de a fi prins. Iar de la a nu-ti cunoaste valoarea pana la rateul obtinerii unui job bun, pe care il meriti cu siguranta, este un sfert de pas :).
Dupa ce ai stabilit clar ideile tale despre un job bun si le-ai corelat realist cu ce poti oferi, cauta variante peste tot: ziare, internet, reteaua PCR( pile, cunostinte si relatii) care de multe ori e cea mai puternica si nu trebuie sa ne gandim ca e o forma de nepotism neaparat.
In acelasi timp ar trebui sa te gandesti cum poti investi in tine. Citeste, acum ai timp, de preferat informatii care te pot ajuta pentru gasirea unui job, iar gandirea trebuie sa o pastrezi concentrata pe aceasta problema.
Foarte important este ca trebuie regandite cheltuielile personale si cele familiare, dar fara nervi si reprosuri pentru ca pana la destramarea cuplului in situatii de genul asta este o cale foarte scurta. Dealtfel in momentele astea poti vedea cine iti este alaturi cu adevarat.
Napoleon Hill spunea ca momentele de criza sunt o sursa inepuizabila de binefaceri. Acum nu stiu daca filozofia americana se potriveste cu cea romaneasca, dar stiu sigur ca in momente de criza nu foloseste la nimic sa fii crizat.
In momentul de fata eu personal ma pregatesc sufleteste pentru ce va fi si am inceput sa investesc in mine mai mult decat o faceam acum 1 an. Inca nu am reusit nici sfert din sfert, dar am inceput si am de gand sa o tin tot asa!
Cu drag,
Anqi
Ideal ar fi ca din fiecare suma pe care o castigi lunar sa pui deoparte pana la 6 salarii nete, pentru cazul in care ramai fara job, pentru a avea cu ce-ti plati obligatiile lunare, iar perioada este aleasa asa pentru ca asta e perioada medie in care iti gasesti un job.
Dar sa spunem ca nu ai avut posibilitatea, din pacate patura mijlocie din Romania nu prea reuseste sa puna ceva deoparte, una pentru ca noi romanii nu prea avem acest cult( cantecele noastre populare proslavesc cheltuirea ultimului leut la birt pe bautura care te face sa uiti de necazuri :)), iar pe de alta parte noi avem preturi europene, nu si mijloace de trai europene.
Asa ca intr-o buna zi ti se spune: "Ne pare rau, dar va trebui sa incetam colaborarea!", poate cu un preaviz, dar sincer nu e obligatoriu. Primul pas aici incepe: ar trebui sa te pregatesti psihologic, nu ceda primelor ganduri care-ti spun ca nu vei mai gasi niciodata un job ca ala pe care l-ai pierdut. Literatura motivationala abunda de exemple pe domeniul asta si ne invata ca ar trebuie sa privim totul ca o aventura. Dar acu hai sa fim sinceri tu aveai si asa datorii de la un salariu la altul, acum perspectiva ca nu mai ai un venit sigur de luna viitoare, ai familie, unul sau mai multi copii, deja aveai o viata aventuroasa tare. Dar sub nici o forma nu trebuie sa disperi.
Aici intervine o etapa care odata castigata ai toate sansele de reusita: cautarea informatiilor cu posibilitatea de angajare. Aici exista riscul de a fi prea pretentios sau prea blazat. Eu personal am experienta blazarii, in sensul ca am acceptat candva un job care mi-a adus mai mult deservicii. Eram in vacanta din anul 3 de facultate si eram disperata sa ma angajez. Cautarea pentru mine a durat maxim o zi pentru ca am gasit un job de vanzatoare( job specific la acea vreme) la un magazin care abia se deschidea. M-am dus acolo am inceput sa muncesc la curatenie, mai erau vreo 3 colegi, 2 baieti si 1 fata. Toate astea fara sa ma interesez ce program este, care erau exact atributiile mele. La sfarsitul zilei am aflat ca era program 12 ore lucrate si 24 ore libere, adica munceam zi lumina mai pe romaneste. Nici nu am sa va zic suma ca mi-e rusine. Era derizorie si pentru timpul ala( prin 2004). Credeti ca am plecat ? Nu! Cum sa ma fac de ras si sa renunt, alta prostie specific romaneasca, obisnuiti sa avem un job pana la pensie. Am stat vreo 7 luni, timp in care am pierdut un semestru la facultate si implicit bursa de studiu, care mai completa frumos veniturile, avand in vedere nevoile mele nu foarte mari pe atunci. Concluzia la acest episod este ca daca esti disperat accepti joburi de doi lei pentru care e posibil sa trebuiasca sa cheltui mai mult decat poti castiga.
Dar la extrema este dorinta unui job mai bun decat poti oferi tu ca si individ, aici referindu-ma din toate punctele de vedere. Daca pot reprosa ceva scolii romanesti, dar mai greu fiindca nu am dat un leu, nici macar pe facultate, este ca nu te ajuta sa-ti cunosti valoarea. Ca sa fiu sincera cand am terminat facultatea ma simteam mai nestiutoare ca atunci cand am inceput liceul. Ai un feeling fain ca esti absolvent, dar cand te intreaba lumea ce stii exact sa faci sau care crezi ca este plusul tau, te blochezi si ramai asa cu un nod in gat, pentru ca te simti ca un farsor care este pe punctul de a fi prins. Iar de la a nu-ti cunoaste valoarea pana la rateul obtinerii unui job bun, pe care il meriti cu siguranta, este un sfert de pas :).
Dupa ce ai stabilit clar ideile tale despre un job bun si le-ai corelat realist cu ce poti oferi, cauta variante peste tot: ziare, internet, reteaua PCR( pile, cunostinte si relatii) care de multe ori e cea mai puternica si nu trebuie sa ne gandim ca e o forma de nepotism neaparat.
In acelasi timp ar trebui sa te gandesti cum poti investi in tine. Citeste, acum ai timp, de preferat informatii care te pot ajuta pentru gasirea unui job, iar gandirea trebuie sa o pastrezi concentrata pe aceasta problema.
Foarte important este ca trebuie regandite cheltuielile personale si cele familiare, dar fara nervi si reprosuri pentru ca pana la destramarea cuplului in situatii de genul asta este o cale foarte scurta. Dealtfel in momentele astea poti vedea cine iti este alaturi cu adevarat.
Napoleon Hill spunea ca momentele de criza sunt o sursa inepuizabila de binefaceri. Acum nu stiu daca filozofia americana se potriveste cu cea romaneasca, dar stiu sigur ca in momente de criza nu foloseste la nimic sa fii crizat.
In momentul de fata eu personal ma pregatesc sufleteste pentru ce va fi si am inceput sa investesc in mine mai mult decat o faceam acum 1 an. Inca nu am reusit nici sfert din sfert, dar am inceput si am de gand sa o tin tot asa!
Cu drag,
Anqi
luni, 14 mai 2012
Mancati calitativ, nu cantitativ!
Ma bucur sa revin in comunitatea online dupa o pauza lunga din motive obiective. Mi-am propus sa reincep postarile de luni pentru ca zic eu asa voi avea mai mult spor.
In ultima vreme lunea postam idei pentru partea de bucatarie. In acest weekend am avut o revelatie culinara. Este vorba de pateul de casa. Probabil multi dintre voi au mancat si li se pare ceva banal. Revelatia mea nu consta in produsul in sine, ci in diferenta enorma de gust comparativ cu cel din comert. Se prepara foarte usor din organe gen inima si ficat( prefer de pui) care se pun la fiert cu ceapa si morcov si eventual consimente dupa gust. Dupa ce fierbe amestecul se da prin robotul de bucatarie si se freaca bine cu unt de preferat ca iasa ca o pasta, dar puteti folosi si margarina. Mie imi place pentru micul dejun. Tot o reteta din asta simpla este branza de vaci frecata cu unt si se adauga verdeata( de preferat marar si ceapa verde tocata marunt) va garantez ca nu se compara cu produsele de pe piata.
Nu este o noutate ca produsele facute acasa sunt mai bune, dar uneori din lipsa de timp sau chiar mijloace necesare preferam variantele gata pregatite. Ceea ce am vrut sa evidentiez este necesitatea de a manca produse de calitate si de a nu mai accepta variantele din comert , doar pentru ca e mai usor sa iei un produs din raftul magazinului. O alta parte mai putin placuta la aceste produse este ca sunt destul de scumpe si au efecte daunatoare asupra sanatatii.
In speranta ca v-am dat o informatie utila va doresc o saptamana super!!
Cu drag,
Anqi
In ultima vreme lunea postam idei pentru partea de bucatarie. In acest weekend am avut o revelatie culinara. Este vorba de pateul de casa. Probabil multi dintre voi au mancat si li se pare ceva banal. Revelatia mea nu consta in produsul in sine, ci in diferenta enorma de gust comparativ cu cel din comert. Se prepara foarte usor din organe gen inima si ficat( prefer de pui) care se pun la fiert cu ceapa si morcov si eventual consimente dupa gust. Dupa ce fierbe amestecul se da prin robotul de bucatarie si se freaca bine cu unt de preferat ca iasa ca o pasta, dar puteti folosi si margarina. Mie imi place pentru micul dejun. Tot o reteta din asta simpla este branza de vaci frecata cu unt si se adauga verdeata( de preferat marar si ceapa verde tocata marunt) va garantez ca nu se compara cu produsele de pe piata.
Nu este o noutate ca produsele facute acasa sunt mai bune, dar uneori din lipsa de timp sau chiar mijloace necesare preferam variantele gata pregatite. Ceea ce am vrut sa evidentiez este necesitatea de a manca produse de calitate si de a nu mai accepta variantele din comert , doar pentru ca e mai usor sa iei un produs din raftul magazinului. O alta parte mai putin placuta la aceste produse este ca sunt destul de scumpe si au efecte daunatoare asupra sanatatii.
In speranta ca v-am dat o informatie utila va doresc o saptamana super!!
Cu drag,
Anqi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)